Clarificări privind drepturile avocatului stagiar în fața organelor de urmărire penală

Rezumat: O problemă mai des întâlnită în practică, deși nu ar trebui să fie, întrucât dispozițiile legale sunt clare, constă în decizia procurorilor de a interzice avocaților stagiari să asiste și să reprezinte persoane, acționând singuri (fără maestru), în fața parchetelor superioare celor de pe lângă judecătorii.

Cuvinte cheie: Legea 51/1995, avocat stagiar, avocat definitiv, dreptul de a pune concluzii, instanțe judecătorești, parchete

Pentru a hotărî în sensul de a nu permite accesul avocaților stagiari în parchete, procurorii invocă argumente precum: ,,legea nu prevede în mod expres”, ,,normele se aplică în mod similar, prin analogie, și organelor de urmărire penală, rezultând că un avocat stagiar poate reprezenta partea doar la nivelul unui Parchet de pe lângă Judecătorie” și ,,avocatul stagiar nu este încă un profesionist al dreptului”, argumente care reprezintă o extindere subiectivă și nejustificată a legii.

Având în vedere rolul fundamental al stagiaturii în formarea profesională a avocatului stagiar, apreciez că prezentul articol sprijină punctul de vedere conform căruia avocatul stagiar are dreptul de a asista și/sau reprezenta juridic singur persoane în fața tuturor organelor de urmărire penală.

Conform dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea 51/1995 ,,Avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorie şi poate asista ori reprezenta partea la organele şi instituţiile prevăzute la art. 3”.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea 51/1995 ,,Activitatea avocatului se realizează prin: b) asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor persoane juridice, în condiţiile legii”.

De o deosebită importanță apare art. 22 alin. (3) din Legea 51/1995, care prevede că ,,Avocatul definitiv are dreptul să pună concluzii la toate instanţele, cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale, unde va putea pune concluzii dacă are o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 5 ani de la definitivare”, ceea ce relevă că avocatul stagiar putea să asiste și/sau să reprezinte juridic persoane în fața tuturor organelor de urmărire penală încă din perioada stagiaturii.

O interpretare contrară ar conduce la ideea că avocatul definitiv nu ar obține niciodată dreptul de a asista și/sau reprezenta juridic persoane în fața altor parchete decât cele de pe lângă judecătorii, întrucât nu există un alt text de lege care să facă referire la prerogativele avocatului definitiv în legătură cu alte organe în afara instanțelor judecătorești.

Totodată, dispozițiile art. 304 din Statutul profesiei de avocat prevăd că, alin. (1) ,,Avocatul stagiar are dreptul de a pune concluzii numai la judecătorii” și alin. (2) ,,Avocatul stagiar poate efectua activitățile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a), b) și j) din Lege”.

Articolul menționat anterior a fost clarificat prin intermediul Deciziei Consiliului U.N.B.R. nr. 746/29.06.2013, din care rezultă că sintagma juridică „a pune concluzii” se referă strict la funcția de judecată exercitată de instanțele judecătorești.

De altfel, devine aplicabil inclusiv principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, tradus fiind „unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă”, principiu care consacră ideea conform căreia interpretul normei nu poate adăuga sau crea distincții.

Astfel că, în măsura în care sintagma „a organelor de urmărire penală” din cuprinsul art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 51/1995 nu deosebește într-un fel sau altul, atunci nici procurorul nu este îndreptățit.

Se constată că inclusiv instanțele împărtășesc raționamentul expus anterior, relevantă fiind, în acest sens, încheierea din 21.05.2025 pronunțată de Tribunalul București, cod RJ 3ge4dee84 (https://www.rejust.ro/juris/3ge4dee84), dosar în care, cu ocazia procedurii de cameră preliminară a fost antamat acest subiect iar instanța a reținut că ,,Coroborând textele anterior redate, judecătorul de cameră preliminară reține că avocatul stagiar poate efectua activități de asistare sau reprezentare în fața organelor de urmărire penală de orice grad, iar în fața instanței poate pune concluzii numai la judecătorie”.

În plus, un argument final în sprijinul netemeiniciei argumentelor procurorilor privind aplicarea legii prin analogie îl constituie faptul că un avocat definitiv are dreptul de a pune concluzii în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție ,,dacă are o vechime neîntreruptă în profesie de cel puțin 5 ani de la definitivare”, așa cum se desprinde din art. 22 alin. (3) din Legea 51/1995.

Or, dacă am aplica prin analogie aceste dispoziții ar însemna că ,,simplul” avocat definitiv nu ar putea asista și reprezenta juridic persoane în fața DIICOT și DNA întrucât acestea sunt parchete de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind necesară și îndeplinirea condiției de vechime, raționament evident eronat, deoarece ar conduce la situații vădit injuste și abuzive în practica judiciară.

Drept urmare, este limpede că legiuitorul a urmărit să stabilească pentru avocații stagiari doar interdicția de a pune concluzii în fața instanțelor superioare judecătoriilor, nefiind restricționat dreptul acestora de a asista și/sau reprezenta juridic persoane în fața celorlalte organe expuse la art. 3 din Legea 51/1995.

În consecință, reiese că restricția impusă avocaților stagiari se referă strict la funcția de judecată exercitată de instanțele judecătorești, motiv pentru care această interdicție nu trebuie extinsă și aplicată cu privire la organele de urmărire penală, întrucât o asemenea interpretare este de natură a produce o instabilitate în procesul de dezvoltare al avocaților stagiari în contextul culegerii de experiență profesională.

Avocat Tiberiu Florea